La fel ca în cazul „Bătutei moldoveneşti” şi al Mioarei Velicu, singura informaţie referitoare la dansul „Hora mare”, pe care merită să o amintesc în contextul dat, este că se execută într-o mişcare moderată şi înceată, participanţii formează un cerc, ţinându-se de mâinile îndoite în coate şi ridicate la nivelul umerilor. În proiectul nostru, esenţială este interpretarea prin cântec… Frumuseţe, artă, leac de vindecat tristeţea şi amarul…

Din repertoriul Sofiei Vicoveanca fac parte cântecele de leagăn, de nuntă sau cumetrie, doinele de dragoste şi de dor, colindele, bocetele sau baladele, deopotrivă cântecele de voie bună – precum „Asta-i hora mare”…

Sofia Vicoveanca s-a născut în comuna Toporăuţi (Toporuica de astăzi), localitate aflată în apropiere de Cernăuţi, primind la naştere numele de Sofia Fusa. Constrânsă de greutăţi, micuţa, refugiată în Vicovu de Jos (judeţul Suceava), a învăţat să coasă, să ţeasă covoare, să împletească, să croiască; mai târziu, a absolvit Şcoala Populară de Artă din Suceava, fiind angajată ca solist al Ansamblului de Cântece şi Dansuri „Ciprian Porumbescu” din Suceava. Din 1998, a fost solistă de muzică populară la Ansamblul „Rapsozii Botoşanilor”.

Citește continuarea pe siteul proiectului eualegromania.ro >>