Un dar muzical primit de la părinţi s-a transformat, în timp, într-o moştenire artistică pentru românii de pretutindeni. Vorbim despre melodia „Hai, Dunărea Mea”, cântată de interpreta de muzică populară, Elena Roizen. Mama artistei a auzit-o, întâmplător, la câţiva lăutari dintr-un sat tulcean, apoi i-a cântat-o, fiicei sale. Ce a urmat? O carieră de succes pentru Elena Roizen. A fost cântecul-destin care i-a consacrat talentul.

Când spunem Elena Roizen spunem cântec dobrogean, dar Dobrogea, fără cântecul „Hai, Dunărea mea“ ar mai putea să existe? Greu de spus. Este piesa care a consacrat-o pe Elena Roizen, melodia destin care i-a deschis artistei paşii spre scenă. Povestea cântecului Hai, Dunărea mea, începe în urmă cu mulţi ani, când părinţii interpretei, originari din nordul Dobrogei, au început să culeagă frânturi din tezaurul muzical al zonei. Erau harnici, le plăcea enorm să cânte şi, fără să îşi dea seama, au devenit culegători de folclor, în toate drumeţiile lor în Dobrogea. În căutarea unui trai mai bun s-au stabilit, în cele din urmă, la Ovidiu, aici unde avea să se nască Elena Roizen. Într-o bună zi, copila a primit un dar nepreţuit de la părinţii săi.

Fratele artistei, Nicolae Barbu, îşi aminteşte în detaliu acel moment: ”Sunt mulţi ani, eu sunt mai mic decât Elena cu 5 ani, dar mi-a rămas întipărit în minte momentul. Părinţii mei au venit de la o nuntă din Plopu, judeţul Tulcea. Noi când i-am văzut am trecut la sacoşe să vedem ce ne-au adus. Mama a dat-o la o parte pe sora mea şi i-a spus că ce are pentru ea este aici, în gât.”

Citește continuarea pe siteul proiectului eualegromania.ro >>