Comisia a înaintat Parlamentului European și Consiliului o propunere pentru desemnarea anului 2018 ca An european al patrimoniului cultural. Astfel, Comisia dorește să evidențieze rolul patrimoniului cultural al Europei în promovarea unui sentiment comun de istorie și identitate.

Comisia consideră că patrimoniul cultural merită un An european în 2018. Comisarul european pentru educație, cultură, tineret și sport, Tibor Navracsics, a declarat: „Patrimoniul nostru cultural este mai mult decât memoria trecutului nostru, este cheia viitorului nostru.” Europarlamentarul Mircea Diaconu, autor al unui raport intitulat ”Spre o abordare integrată a patrimoniului cultural european” susține proiectul declarării anului 2018 ca An European al Patrimoniului Cultural.

Acest subiect mi se pare esențial cu atât mai mult cu cât crizele care vin peste Europa de câțiva ani încoace, vedeți bine, sunt crize de identitate, de omogenitate, ei, exact asta îți dă cultura și patrimoniu în orice caz. Cine suntem? De unde venim? Astea sunt întrebări la care trebuie să ne răspundem pentru că vin peste noi valuri de altceva și nu știm să le gestionăm după cum vedeți foarte bine. Ori măcar din acest punct de vedere, reperele culturale sunt de identitate fundamentală și pentru națiuni în sine și pentru Europa în întregul său. Apoi e vorba despre un alt mod de gândi exploatarea, folosirea bunurilor patrimoniale culturale. Asta înseamnă intrarea lor în circuit, integrarea lor în viața de zi cu zi, exploatarea, folosirea maximă și memoria colectivă a națiunilor și pur și simplu concret, concret. Pe de altă parte, România are un bagaj uriaș patrimonial, nefolosit, uitat, negestionat, neadministrat. E un moment în care pe un val european pe subiectul ăsta, un fel de fuziune europeană – pentru că se vor activa toate aceste subiecte, patrimoniile europene – pe acest val, sper să ajungă și România să se trezească oarecum, să accelereze subiectul că altfel totul se lasă la o parte. Se fac bugete anuale în România pe tot felul de priorități numai culturale nu.

La nivel european, cunoaștem unii cultura națională a celorlalți?

Nu, exact despre asta e vorba! Cunoașterea reciprocă a culturii a istoriei națiunilor noastre este fundamentală mai ales că niciuna dintre țările europene nu, cum să spun eu, nu s-a format singură pur și simplu, ca-ntr-o ladă închisă, știți, eu, limba mea, țara mea, pământul meu. Europa a fost ca un creuzet în istorie și atunci rezultatul de astăzi ne aparține aproape tuturor. De aceea și există această entitate, și trebuie să existe din ce în ce mai mult, iar efortul unora de a ultra-naționaliza, eu, eu și numai eu, este o prostie, este un faliment.

Patrimoniul cultural joacă un puternic rol economic. Peste 300 000 de oameni sunt angajați direct în sectorul patrimoniului cultural european și aproape 8 milioane de locuri de muncă din Europa sunt legate indirect de patrimoniul cultural, de exemplu în sectorul turistic și în cel al construcțiilor, în servicii auxiliare precum transportul, serviciile de interpretariat, întreținere și securitate. Anul patrimoniului cultural va promova conservarea patrimoniului cultural ca element-cheie al politicilor externe ale UE, căutând modalități de reacție față de distrugerea cu caracter penal a patrimoniului cultural în zonele de conflict și față de traficul ilegal cu vestigii culturale.