Abandonul copiilor este o problemă cu care România se confruntă de foarte multă vreme.

Deşi legislaţia este bine pusă la punct în acest caz, există încă multe mame care îşi abandonează copii în maternităţi din diferite motive.

Pentru unele femei naşterea este o binecuvântare… în schimb pentru altele este un blestem.

Numai anul trecut 11 mame din judeţul Cluj şi-au abandonat copiii imediat după naştere, iar până în acest moment au fost înregistrate alte 7 cazuri.

De cele mai multe ori lipsa accesului la educaţie a tinerelor femei şi faptul că provin din comunităţi vulnerabile pot fi primele motive care le determină să recurgă la abandon.

Cum procedează instituţiile abilitate, în aceste cazuri ?

Conform legislaţiei în vigoare actorii sociali întocmesc procesul verbal de constatare a părăsirii. De la momentul sesizării dispariţiei mamei fiecare instituţie iniţiază acţiuni specifice de identificare a mamei. Răspunderea pentru creşterea şi îngrijirea copiilor revine în primul rând părinţilor, de aceea toate instituţiile implicate fac eforturi susţinute ca fiecare copil să crească într-o familie. În termen de 48 de ore Direcţia de Protecţie a Copilului are obligaţia de a prelua copilul din spital în sistem de protecţie. Pentru copilul cu vârsta cuprinsă între 0-3 ani se instituie măsura de protecţie specială a plasamentului la asistent maternal cu prioritate. După instituirea măsurii de plasament Direcţia are obligaţia de a sesiza instanţa de judecată care se va pronunţa cu privire la măsura de protecţie şi cu privire la persoana care va exercita drepturile părinteşti. (Alina Chiorean, purtător de cuvânt  Direcţia de Asistenţă Socială pentru Protecţia Copilului Cluj)

Cu alte cuvinte copiii sunt atent monitorizaţi şi ajutaţi să crească, însă dacă sunt lăsaţi să crească fără ajutorul de care au nevoie… cu siguranţă vor avea de suferit pe viitor.

Efectele pe termen lung sunt multiple: pot fi afectate mai multe paliere ale personalităţii şi dezvoltării precumîntârzieri în dezvoltarea abilităţilor sociale şi a celor fizice şi emoţionale, dar mai pot apărea şi tulburări de comportament sau de ataşament.