Situată la doar 50 de kilometri de Tg. Mureș, plus încă o sută dacă plecați din Cluj,Sighișoara este definiția perfectă a cetății medievale locuite care a trecut proba timpului.

O să vă cucerească de la prima vizită străzile înguste străjuite de case viu colorate și atmosfera de burg transilvan tihnit asupra căruia și-a lăsat amprenta comunitatea de sași, instalată aici încă din secolul al 12-lea.

Centrul istoric al Sighișoarei este inclus în patrimoniul UNESCO și din fericire nu se poate vizita decât la pas, accesul mașinilor fiind interzis. Ai timp să caști ochii și să admiri un detaliu ingenios la o poartă, florile colorate de la fereastra unei case deprinse parcă dintr-un basm sau zidul unei construcții vechi pe care restauratorii au ales să o pună în valoare păstrînd patina. Este o lecție de istorie la care asiști plimbându-te printr-un adevărat muzeu în aer liber.
Zidul de apărare a cetății avea 8 metri înălțime, cu paisprezece turnuri aparținînd fiecare câte unei bresle, precum și patru bastioane. În prezent, din vechea fortificație mai sunt conservate 9 turnuri și trei bastioane. Dintre acestea, fără îndoială cel mai important și impunător este Turnul cu Ceas.

Este clădirea-simbol din Sighișoara. Cu înățimea lui de 64 de metri, este vizibil din orice punct al orașului și în mod sigur cel mai fotografiat monument de către turiști. Se poate și vizita, căci adăpostește un muzeu de istorie, deschis în fiecare zi, mai puțin lunea.

Dar înainte de a ajunge în fața Turnului cu Ceas, pe partea dreaptă a străzii o să vă atragă atenția o inscripție pe una dintre case: acolo a locuit domnitorul Țării Românești, Vlad Dracul și tot acolo, conform legendei, i s-a născut și fiul, Vlad Țepeș.

Inscripție

Dacă însă nu sunteți sensibili la miturile care îi entuziasmează mai cu seamă pe turiștii străini, atunci plimbarea voastră prin Sighișoara va continua cu o urcare spre Biserica din Deal, ce poartă hramul Sf. Nicolae. Este cea de-a patra biserică gotică din Transilvania, ca mărime.

Ascensiunea până acolo se face pe 175 de trepte, dar merită efortul căci treptele în sine sunt un obiectiv turistic. Scările sunt acoperite cu lemn și parcurgerea lor o să vă dea impresia că vă aflați într-un tunel în care lumina se joacă cu sunetele de chitară ale unui muzicant ambulant care cântă la capătul lui.

Odată ajunși la capătul scărilor, merită să vă trageți sufletul. Sfatul meu este să vă așezați la terasa din imediata apropiere. Lângă o bere sau o limonadă, cereți o porție de prăjitură cu mere. Este cea mai bună din Sighișoara, cu mere din belșug și cu scorțișoară.