Parlamentul European a aprobat noi reguli privind procedurile de insolvenţă pentru companiile care nu îşi mai permit să plătească obligaţiile financiare.

Acestea trebuie să primească o a doua şansă, susține raportorul Vera Jourova:

Astăzi în Europa, jumătate din firme nu supravieţuiesc în primii 5 ani de existenţă. În Uniunea Europeană, 200.000 de companii dau faliment în fiecare an, adică 600 pe zi. Asta înseamnă multe locuri de muncă pierdute, de până la 1,7 milioane anual. Aproximativ 25% dintre firmele care au intrat în insolvenţă au activitate transfrontalieră, adică creditorii şi debitorii se află în state diferite, supunându-se unor jurisdicţii diferite. S-a ajuns în această situaţie deoarece ultima criză a dus la contractarea de credite neperformante în toate ţările.

La noul regulament privind insolvenţa se lucrează de 2 ani, spune raportorul Tadeusz Zwiefke.

Regulamentul privind insolvenţa a intrat în vigoare în anul 2000 în aproape toate statele membre, excepţie Danemarca, iar de atunci nu a fost modificat. Având în vedere criza, în mandatul trecut s-a început în colaborare cu Consiliul European, reformarea acestui regulament. Obiectivul a fost unul comun, să avem un cadru juridic pentru procedurile transfrontaliere de insolvenţă care ar permite restructurarea companiilor cu pierderea a cât mai puţine locuri de muncă. De asemenea ne-ar ajuta să facem faţă fenomenului de turism de insolvenţă. Se va putea stabili mai simplu jurisdicţia tribunalelor şi demararea procedurilor în cazurile de insolvenţă. Uneori un tribunal din alt stat membru are posibilitatea de a efectua aceste proceduri însă este nevoie de certitudine juridică, care este foarte important în mediul de afaceri pentru a evita fenomenul de forum shipping, adică atunci când cineva apeleze la instanţa judecătorească a unei ţări nu datorită competenţei, ci deoarece va aplica dreptul material cel mai favorabil. De aceea am introdus în definiţia comună principiul de regatio legi, adică o companie nu se poate muta într-un alt stat în mai puţin de 3 luni după procedurile de insolvenţă, şi avem un alt termen de 6 luni în cazul insolvenţei consumatorilor. Şi asta deoarece este mult mai uşor unei persoane fizice să se mute decât pentru una juridică.

Elementul cheie al noilor reguli este definirea centrului interesului principal, adică statul membru care va deschide procesul. De regulă, procedurile sunt lansate în statul în care se află biroul debitorului.

Se încearcă şi eliminarea diferenţelor dintre legislaţiile naţionale. În acest sens va fi efectuat un studiu privind procedurile de insolvenţă existente în toate cele 28 de state membre ale Uniunii Europene. Rezultatele vor fi prezentate în ianuarie 2016.