Fiecare dintre noi îşi aminteşte cum, în clasa întâi, multe lacrimi au curs pe obraji, la fel de multe pagini au fost rupte din caietele dictando, nu puţine peniţe au fost stricate şi, nu în ultimul rând, cerneala din călimară a ajuns, în cele din urmă, pe faţa de masă, pe perdele, pe pereţi, pe haine şi pe mâini. Aşa am învăţat toţi să scriem, şi când, în sfârşit, am reuşit să facem buclele perfecte, au apărut calculatoarele, telefoanele şi tabletele şi nu a mai fost nevoie de ele, literele scrise într-o caligrafie perfectă. Mai mult, de-a lungul timpului ne-am tot schimbat scrisul, la fel cum nici personalitatea nu a rămas aceeaşi. Acum, după atâta chin, apare o întrebare simplă: mai ştim să scriem caligrafic?